Introducere
Odată cu reforma din ce în ce mai aprofundată a structurii socio-economice, industria acvaculturii s-a dezvoltat rapid. Cu toate acestea, în timpul acestui proces, problema poluării apelor uzate din acvacultură a atras atenția pe scară largă din toate sectoarele societății. Prin urmare, daunele apelor uzate din acvacultură asupra produselor acvatice și mediului, precum și tehnologiile relevante de tratare, sunt de mare importanță.
În prezent, acvacultura de înaltă densitate-din iazuri este cea mai comună metodă. Acest model produce o cantitate mare de excremente și furaje rămase, ceea ce duce la o poluare gravă a apei de acvacultură. Această problemă a devenit una dintre principalele contradicții dintre dezvoltarea socio-economică și protecția ecologică a mediului.
Dacă apa poluată nu poate fi tratată prompt, aceasta va afecta direct producția și calitatea produselor acvatice și, de asemenea, va deteriora grav mediul acvaculturii. Prin urmare, pericolele poluării apelor uzate din acvacultură și tehnologiile de tratare corespunzătoare necesită atenția noastră deosebită. Este esențial să se îmbunătățească nivelul tehnic al epurării apelor uzate, să se îmbunătățească calitatea produselor acvatice și să se reducă impactul asupra mediului extern, oferind astfel un sprijin de încredere pentru dezvoltarea coordonată a economiei și ecologiei Chinei.
Pericolele poluării apelor uzate din acvacultură
1. Daune pentru produsele acvatice
Tehnicile de acvacultură înapoiate sunt în prezent o problemă proeminentă în industria de acvacultură din China. Unii fermieri, în căutarea unor beneficii economice maxime, neglijează tratarea apelor uzate în timpul procesului de producție. În timp, acest lucru are ca rezultat acumularea unei cantități mari de poluanți, dăunând grav mediului de acvacultură. Acest lucru nu numai că distruge ecosistemul local, dar amenință și sănătatea umană.
Pentru a reduce costurile, mulți fermieri hrănesc orbește cantități mari de furaje de -proastă calitate și abuzează de diverși aditivi, cum ar fi stabilizatori, dezinfectanți și antibiotice. Aceste practici dăunează grav condițiilor de viață ale organismelor acvatice. Mai mult, un număr mare de substanțe nocive se dizolvă în apă, provocând o poluare severă a apei.
În plus, unii fermieri folosesc medicamente foarte toxice pentru confortul gestionării zilnice. Aceste medicamente conțin adesea metale grele. Odată ce aceste metale grele sunt absorbite de organismele acvatice și apoi consumate de oameni, ele se acumulează treptat în corpul uman, provocând potențial daune cronice-sau chiar otrăvire acută cu metale grele în cazuri severe.
Potrivit studiilor experților, metalele grele comune care se acumulează în organismele acvatice includ plumbul și mercurul. Odată ce aceste elemente pătrund în corpul uman, pot provoca consecințe neașteptate, ceea ce este o problemă serioasă care merită o atenție deosebită.
2. Daune aduse mediului
În acvacultură, agricultura intensivă este cea mai frecventă. Agricultura cu densitate mare- duce la o acumulare semnificativă de deșeuri metabolice în apă, crescând nivelurile de azot și fosfor. Acest lucru favorizează creșterea materiei organice în apă și crește concentrația de poluanți organici.
O astfel de poluare trebuie tratată temeinic; în caz contrar, excesul de materie organică va consuma oxigenul dizolvat în apă. În plus, creșterea azotului și a nitriților de amoniac susține creșterea bacteriilor dăunătoare și a planctonului, ceea ce duce la eutrofizare și degradarea calității apei.
Atunci când o astfel de apă poluată este deversată în mediul natural înconjurător, provoacă daune ecologice grave.
Tehnologii de tratare a apelor uzate din acvacultură
1. Tehnologia de tratament fizic
În tratarea apelor uzate din acvacultură, tehnologiile fizice urmăresc să elimine solidele în suspensie din apele uzate, reducând astfel pe cât posibil necesarul biochimic de oxigen (BOD). Metodele obișnuite de tratament fizic includ filtrarea și separarea spumei. Cele mai notabile avantaje ale acestor metode sunt costul redus și ușurința în exploatare. Cu toate acestea, metodele fizice sunt în general ineficiente în îndepărtarea azotului amoniac din apă.
Separarea spumei implică formarea de mici bule de aer în apă prin aerare. Substanțele-active de suprafață din apă aderă la aceste bule și se ridică la suprafață, formând un strat de spumă. Pur și simplu îndepărtarea acestei spume poate obține un anumit grad de purificare a apei. Experții au dezvoltat o coloană îmbunătățită de separare a spumei, care are un design structurat-în cruce care facilitează creșterea spumei, prevenind în același timp reținerea spumei. Dimensiunea bulei poate fi ajustată după cum este necesar pentru a optimiza efectul de separare.
Filtrarea implică trecerea apei uzate printr-un filtru pentru a îndepărta particulele în suspensie. Această metodă este eficientă în eliminarea poluanților cu metale grele dizolvate, în funcție de materialul de filtrare utilizat.
Tehnologia de tratare chimică
Metodele de tratare chimică a apelor uzate de acvacultură includ în primul rând procesele de oxidare și electrochimice. Aceste metode pot atinge niveluri ridicate de eliminare a poluanților. Cu toate acestea, controlul adecvat asupra tipului și dozării substanțelor chimice este esențial pentru a evita poluarea secundară.
- Oxidarea folosește agenți oxidanți precum ozonul sau peroxidul de hidrogen pentru a descompune poluanții organici din apă. Acești oxidanți au proprietăți oxidative puternice, făcându-i foarte eficienți în purificarea apei contaminate.
- Tratarea electrochimică presupune aplicarea unui curent electric apei uzate, care poate descompune poluanți precum azotul și nitritul amoniac, realizând astfel o purificare eficientă.
Tehnologia Tratamentului Biologic
1.Proces de namol activat
Metoda cu nămol activ presupune aerarea apei uzate pentru a promova supraviețuirea și proliferarea microorganismelor aerobe în apa poluată. Aceste microorganisme cresc și formează flocuri-asemănătoare nămolului, care posedă capacități puternice de oxidare și de adsorbție, permițând îndepărtarea eficientă a poluanților.
Studiile experților au arătat că adăugarea de sulfat și fier zero-valent (ZVI) poate îmbunătăți semnificativ performanța de deshidratare a nămolului activat. Intervalul de dozare efectivă este 0-30 g/L pentru ZVI și 0-6 g/L pentru persulfatul de amoniu. Atunci când aceste substanțe sunt amestecate și ajustate la un pH neutru, performanța procesului de nămol activ poate fi maximizată.
2.Tehnologia Biofilmului
Tehnologia biofilmului implică plasarea de bio-purtători (materiale de umplutură) într-un filtru biologic. Microorganismele aderă la suprafața acestor purtători și formează biofilme. Aceste biofilme sunt responsabile pentru degradarea poluanților organici din apele uzate.
Cercetările arată că plasarea reactorului cu biofilm în apă pentru doar 47 de minute poate duce la eliminarea a până la 90% din poluanți, inclusiv azotul amoniac. După utilizare, purtătorii pot fi recuperați și reutilizați, făcând din tehnologia biofilmului o soluție durabilă și ecologică.
3.Metoda de tratament ecologic
Metoda de tratare ecologică presupune configurarea rațională a zonelor umede artificiale și a straturilor plutitoare ecologice. Plantele din aceste sisteme absorb poluanții organici din apă.
Experții au efectuat și studii asupra acestei metode. De exemplu, în timpul unui experiment de germinare a semințelor de orz, s-a descoperit că dezinfectanții precum etanolul și înălbitorul au redus semnificativ rata de germinare a semințelor. Cu toate acestea, utilizarea plantelor de orz pentru tratarea apelor uzate de acvacultură a arătat rezultate bune de purificare, indicând potențialul metodelor ecologice în tratarea apelor uzate.
În epoca actuală de dezvoltare socioeconomică rapidă, calitatea vieții oamenilor s-a îmbunătățit semnificativ. Industria acvaculturii nu numai că contribuie la creșterea continuă a economiei, ci și satisface mai bine nevoile tot mai diverse ale populației. Ca atare, perspectivele de dezvoltare pentru acvacultură sunt promițătoare.
Concluzie
Cu toate acestea, trebuie să acordăm o atenție deosebită riscurilor de poluare a apei prezente în prezent în acvacultură. Metodele tradiționale de acvacultură au cauzat o poluare considerabilă a corpurilor de apă folosite pentru agricultură, ceea ce contravine obiectivului de lungă durată al Chinei de a construi o societate ecologică și de economisire a resurselor-.
Prin urmare, este esențial să luăm în serios problema poluării apei în acvacultură și să îmbunătățim continuu tehnologiile de tratare a apei. Prin introducerea și aplicarea unor metode de tratare mai avansate și inovatoare, putem promova dezvoltarea durabilă și ecologică-a industriei acvaculturii din China și, în cele din urmă, să maximizăm beneficiile socioeconomice ale acesteia.